Catedrala Romano-Catolică Sfântul Iosif din Sighișoara este o bijuterie arhitecturală situată în nord-estul cetății, reprezentând o mărturie a diversității culturale și spirituale a orașului. Construită între anii 1894 și 1896 pe locul unei foste mănăstiri franciscane și a Turnului Lăcătușilor, catedrala se remarcă prin stilul său eclectic, combinând elemente neogotice și neoromanice.
Arhitectul Franz Letz a fost responsabil pentru designul catedralei, creând un spațiu de închinare ce măsoară 30 de metri în lungime și care este dominat de un impresionant turn-clopotniță înalt. Interiorul catedralei a suferit modificări semnificative după un incendiu în 1893, adăugându-i un caracter unic prin reconstrucția care a urmat.
De-a lungul timpului, catedrala a fost un punct focal pentru comunitatea catolică locală, servind nu doar ca loc de rugăciune, dar și ca centru cultural și social. În 1983, un incendiu a distrus acoperișul și nava principală, care au fost ulterior reconstruite, iar între anii 2005 și 2007, catedrala a fost restaurată pentru a-și păstra frumusețea și funcționalitatea.
Catedrala Romano-Catolică Sfântul Iosif nu este doar un simbol religios, ci și un punct de referință istoric și arhitectural important în Sighișoara, continuând să atragă vizitatori și pelerini din întreaga lume. Aceasta își păstrează rolul vibrant în cadrul comunității, fiind un loc de întâlnire pentru credincioși și un reper pentru cei interesați de patrimoniul istoric și cultural al regiunii.